Istoria tinutului

 

Alaska este un stat tanar si dinamic in ceea ce priveste dezvoltarea resurselor umane, cat si in privinta geologiei sale. Plutind pe mantaua semisolida a Pamantului, platoul Pacificului se misca lent spre nord-est catre platoul nord-american. Avand in general o densitate mai mare, placa Pacificului se scufunda sau aluneca sub platoul nord-american. Muntii masivi din Alaska sunt rezultatul acestei intalniri tectonice. Aceste miscari si ciocniri usoare ale placilor produc, de asemenea, cutremure si o activitate vulcanica. Mai mult de 15 vulcani activi mocnesc in Peninsula Alaska. Dovezi ale eruptiilor din trecut sunt numeroase.

Clima

 

Sunt doua lucruri foarte importante de invatat in ceea ce priveste clima din Alaska: vremea se poate schimba rapid si chiar se intampla acest fapt, iar al doilea: Alaska este un stat mare si clima variaza foarte mult in functie de locul in care te afli. Mai mult de 3.000 km separa Attu, de capatul salbatic al Insulelor aleutine, de Arctic National Wildlife Refuge, din prtea de nord-vest al statului. Cam aceeasi distanta se afla si intre Ketchikan, din sud-est, si Barrow, din nord-vest. Deloc surprinzator, clima din fiecare zona este diferita. Indiferent unde te afli in Alaska, vara vei vedea soarele la miezul noptii. In timpul verii, partea de nord a Pamantului se inclina catre soare si, cu cat mergi spre nord, cu atat perioada de stralucire a soarelui creste.

Peisaje

 

Asa cum este si de asteptat intr-un tinut atat de intins, in Alaska exista multe habitate variate, de la dune la campuri de gheata. Cu toate acestea, statul poate fi separat in trei mari zone de vegetatie: padurile temperate de coasta, taigaua si tundra. Paduriele temperate umede – cu ploi abundente-acopera insulele si zona de coasta din partea de sud-est si centru-sud a statului Alaska, precum si o mica parte din sud-vest. In padurile umede de coasta, molidul de Alaska si tuga sunt cele mai numeroase plante, desi exista si conifere, cum ar fi cedrul sau pinul. Aceste paduri sunt singurele din Alaska ce au copaci ce rivalizeaza cu arborii aclimatizati de 61-76 m din British Columbia, Washington si Oregon. Pe cealalta parte a muntilor de coasta, spre interior, incepe padurea boreala sau taigaua. Cuvantul ”taiga” este denumirea ruseasca a padurii de conifere si este un termen des folosit. Tundra este tinutulcare se intinde dincolo de liziera, unde frigul naprasnic, anotimpul scurt prielnic vegetatiei, solul rarefiat si vanturile violente fac imposibile existenta copacilor.

Vietuitoarele salbatice

Orice discutie despre Alaska trebuie sa inceapa cu ursi. Unii turisti care merg in Alaska abia ies afara de frica ursilor, iar altii cutreiera padurile fara a se gandi o clipa la ei. Ursii grizzly sunt bruni si cei negri traiesc si ei in Alaska, acesta fiind singurul stat in care se gasesc toate speciile nord-americane de ursi. Alt urs, Kodiak, este de fapt o subspecie a ursului grizzly/brun. Este izolat din punct de vedere fizic si genetic si are craniul de o forma putin diferita. Unii locuitori isi fac mai multe griji din cauza elanilor, decat a ursilor. Necunoscatorii cu greu se alrmeaza din cauza unui erbivor, dar elanii sunt la fel de mari ca un urs brun, la fel de rapizi, mult mai des intalniti si mai temperamentali, mai ale femelele care au pui. Cu toate acestea e  mai usor sa te descurci cu un elan decat cu un urs. Nu toate vietuitoarele interesante din Alaska au blana. Exista peste 400 de specii de pasari care fie traiesc, fie migreaza aici, printre care si unele specii asiatice.

Ketchikan

 Oamenii sunt deseori intampinati de ploaie cand ajung in acest oras faimos pentru clima sa umeda. Dar pescuitul sportiv si unele atractii naturale sau urbane compenseaza din plin neplacerile aduse de vreme. Multi turisti vin aici pentru a prinde somon si halibut. Abundenta somonilor si a lemnului a stat la baza fondarii orasului in anii 1889. in anii 1930, peste 12 fabrici produceau anual un milion jumatate de conserve de somon, dandu-i orasului Ketchikan reputatia de capitala mondiala a somonului. Aceste cifre au scazut, dar industria este o parte stabila a economiei in regiune. In prezent, turismul este de un domeniu care ofera multe locuri de munca, in principal asigurand servicii celor aproape 850.000 de turisti care sosesc aici pe vase de croaziera in fiecare an.

Wrangell

 Calatorii care cauta savoarea autentica din Alaska de Sud-est trebuie sa mearga la Wrangell. Situat in capatul nordic al Insulei Wrangell, acest oras prietenos, 2.000 de locuitori, este locul in care turistii pot incepe o discutie cu localnicii intr-o cafenea sau in timp ce privesc barcile de pescuit de pe chei. Wrangell este si locul de plecare spre Ghetarul LeConte, Observatorul animalelor salbatice de la Anan si raul Stikine, toate comori ale regiunii de sud-est. Wrangell Visitor Center se afla in James and Elsie Nolan Center, ocupat in cea mai mare parte de Wrangell Museum. Acest muzeu este mult mai mare si mai frumos decat s-ar astepta cineva sa gaseasca intr-un oras atat de mic.

Petersburg

 Mandru de originile sale norvegiene, Petersburgul se prezinta ca fiind ”Mica Norvegie” din Alaska. Cu toate acestea, micul oras si imprejurimile sale minunate de la capatul nordic al Insulei Mitkof (muntii si stramtorile le-au reamintit fondatorilor orasului de tinutul fiordurilor din norvegia natala) ofera si altceva in afara frumusetii norvegiene. Industria principala a orasului este evidenta inca de pe tarmul marii. Trei porturi alaturate, care gazduiesc sute de barci cu remorchere, barci cu plase, pescadoare si alte ambarcatiuni pentru pescuit fac din Petersburg un port de pescuit dintre cele mai frumoase. Unele fabrici de procesare a pestelui pot fi vizitate.

Sitka

 Sitka este un oras izolat chiar si dupa standardele de pe Canalul Interior, deoarece el nu se afla de fapt pe Canal. Dintre toate porturile din sud-estul Alaskai desrvite de linia maritima si vizitate de vasele de croaziera, doar Sitka se afla, pe tarmul Oceanului Pacific. Acest lucru inseamna ca orasul este uneori lovit de furtuni puternice iarna, dar vara vremea eset tipica pentru regiune. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand Novo Arkhangelsk (Noul arhanghel) era capitala Alaskai rusesti, Sitka era un port aglomerat. Vasele care veneau in cautare de blanuri de vidra-de-mare aduceau marfa de peste tot si Sitka devenise, pentru un avanpost din Lumea Noua, un oras mare si sofisticat, la mijlocul anilor 1830.

Juneau

 Juneau nu este o capitala de stat obisnuita. Nu are drumuri care sa o lege de restul lumii, ursii se plimba uneori in voie prin oras, dar imprejurimile sunt superbe. Construit de-a lungul Canalului Gastineau, orasul e afla langa muntii impaduriti care se inalta abrupti la inaltimi de mii de metri. Al treilea mare oras din alaska, Juneau cu o populatie de 31.000 de locuitori, ofera locuri de cazare bune, restaurante elegante si cafenele pline de viata, o multime de activitati culturale si acces la peisajele de o bogatie namaiintalnita. Istoria inconjoara turistii care se plimba prin centrul orasului. Data fiind improtanta guvernului in capitala statului Alaska, aproape 45% din populatie lucreaza la stat.

Glacier Bay National Park and Preserve

 Glacier Bay National Park and Preserve (Rezervatia si Parcul National Golful Glacier) eset un tinut tanar. Cand capitanul James Cook, faimosul explorator englez,a atins stramtoarea si linia de coasta in 1778, a gasit un strat de gheata glaciara de mii de metri grosime si lata de cativa kilometri. Dar mica era glaciara a apus rapid si, in 1794, cand capitanul George Vancouver a ajuns aici, aparuse un golf lung de 8 km – Golgul Glacier. Ghata continua sa se topeasca: in prezent, golful cu doua brate s-a retras cu 150 km. In apropriere de intrarea in golf, unde gheata s-a topit de 250 de ani, exista o padure deja matura. La capatul opus al golfului, unde gheata nu s-a topit decat de curand, se pot vedea urmele schimbarii, cu plante ca anunul si pufuluta eca viu colorata. Cercetatorii pot observa cum renaste pamantul.

Nome si imprejurimile sale

Spre deosebire de toate orasele din Teritoriul salbatic, Nome nu a fost de la inceput o asezare a bastinasilor. Dupa descoperirea aurului in anul 1898, fondat de pe o zi pe alta, a fost numit initial orasul Anvil (dupa descoperirea aurului pe raul Anvil). In ciuda faptului ca mineritul dupa aur inca se practica, febra cautarilor s-a domolit si populatia este acum de aproximativ 3.500 de locuitori (suficient de mare pentru a face din acest oras centrul statului Alaska de Nord-Vest). Din toate asezarile din salbaticie Nome este cel care atrage cei mai multi turisti care nu sunt interesati de pescuit sau vanatoare. Nome este unic printre orasele din acea zona datorita celor 483 km de drumuri ce se extind pe coasta si ajung pana in muntii acoperiti de tundra din peninsula.

Zonele salbatice

Togiak Ntional Wildlife Refuge este un loc minunat pentru cei care doresc sa exploateze natura. Cu o suprafata de 1.700.000 ha, aceasta zona cu lacuri, rauri si munti este foarte mare. La doar 5 km vest de oras se afla linia estica dar cea  vestica este la 210 km departare. Aproape toti calatorii apeleaza la un ghid pentru a vizita acest parc. Cele mai multe excursii sunt cele de pescuit si de vanatoare, insa si cei pasionati de peisaje si fauna se pot simti bine daca nu ii deranjeaza conditiile un pic mai dificile. In jur de 200.000 de karibu vin aici, iar balenele, leii-de-mare si pasarile acvatice pot fi si ele vazute pe coasta de 965 km. Parcul este o zona de tranzitie, in est se gasesc teritorii cu lacuri si paduri, iar in vest varfuri inalte, vai alpine si brate de lacuri ca niste fiorduri ce cresteaza adanc muntii.

Insula St. Lawrence

Stand pe tarm in Gambell (unul dintre cele doua orase importante de pe St. Lawrence) ai impresia, intinzand mana spre vest, ca aproape ajungi in spatiul aerian rusesc. Gambell este mult mai aproape de Rusia decat de Alaska continentala. In zilele senine se vad peste cei 60 km ai Stramtorii Bering pana in Asia. Un lucru neobisnuit pe aceasta insula de 153 km ramane viata bazata pe resursele naturale. Locuitorii folosesc ghete traditionale din piele de morsa la vanatoarea de morse, balene si foci. Sunt recunoscuti pentru sculpturile complicate in colti de morsa. Cei 710 oameni care traiesc in Savoonga se ocupa, pe langa vanatoare pescuit si sculptat cu cresterea a 10.000 de reni.

Bering Land Bridge National Perserve

Cu 30.000-10.000 de ani in urma, oamenii din Emisfera Vestica au venit aici prin capatul vestic al peninsulei Seward, aflat la doar 90 km est de Siberia. Teoria sustine ca odata cu animalele mari din Asia au venit si oamenii. Continand o mare parte din apa inghetata de pe planeta, aceasta portiune putin adanca din Marea Bering, dintre cele doua capete de pamant, a ramas uscata si a putut fi traversata. Din parcul de un milion de ha, cea mai mare parte este tundra plina de tantari. Vizitatorii prefera dealurile din zona pentru drumetii. Cea mai populara destinatie o constituie Izvoarele termale Serpentine, unde este amenajata o sauna si formatiunile din granit de pe crestele din apropiere.

Wildlife Refuge

 

Teritoriul Arctic National Wildlife Refuge cuprinde 7.800.000 ha din nord-vestul statului Alaska, are cea mai faimoasa rezervatie de animale din tara. Acesta rezervatie este un loc neprimitor (te deplasezi greu, excursii fara traseu amenajat) si e la fel de greu de trait. Rezervatia se poate mandri cu cea mai mare diversitate a florei si faunei dintre toate rezervatiile si parcurile din jurul Cercului Arctic. In muntii Brooks se fac cele mai bune drumetii (177 km de la nord la sud). Cob   orarea pe rau devine din ce in ce mai populara (mai ales pe Kongakut, Canning, Hulahula si Sheenjek). Majoritatea traseelor se opresc inainte de a ajunge la mare, Kongakut, Canning si Hulahula curg spre nord din Muntii Brooks pana la Oceanul Arctic. Raul Sheenjek curge spre sud pana la Raul Porcupine de pe cel mai inalt varf al regiunii (2.740 m). Privelistea cu ursi grizzly, elani si castori este minunata.

Gates of the Artic National Park

Parcul acopera o mare parte din Alaska. Este mult mai mare decat Yellowstone si complet neamenajat. Multumita statutului de parc national, Poarta Arcticiieste mult mai accesibila decat pe timpul lui Marshall Robert. In zilele noastre se gasesc aceiasi munti stancosi, aceleasi rauri, acelasi numar de vluturi, ursi grizzly, castori karibu, lupi si alte animale. Un traseu destul de dificil  intra in parc de pe autostrada Dalton, dar majoritatea oamenilor zboara in micul oras Bettles. Un hidroavion te poate lasa pe Lacul Summit, de unde poti pluti dincolo de cascade, vai glaciale si munti superbi ( Frigid crags sau Muntii Boreali). Alatna (un rau involburat si frumos), coboara versantul sudic al Muntilor Brooks.

Kobuk Valley National Park

Ofera mai mult de 730.000 ha de salbaticie fara drumuri sau trasee. Kobuk se afla dincolo de Cercul Polar, prins intre doua lanturi muntoase, la limita nordica a padurilor boreale, unde moliziii si mestecenii piperniciti supravietuiesc in tundra foarte intinsa. Pescarii vin aici pentru pastravii aurii alpini, lipani si lostrite albe energice si uriase. La o distanta de 2,5 km de rau se afla marile dune din Kobuk (atractia principala a parcului), o Sahara in miniatura, ale carei dune ajung la 30 km inaltime. Acum mii de ani, ghetarii au macinat parti din Muntii Brooks in particule fine de nisip si au fost transformate de vant in dunele pe care le putem admira astazi. Raul Kobuk (artera principala a parcului), cu cat te apropii mai mult de izvor, cu atat mai involbutârat este raul, insa in aval devine mai linistit.

Iarna in Alaska

Uneori, stereotipul despre asprimea iernilor din Alaska este adevarat. Mercurul termometrelor coboara mult sub zero grade in Teritoriul interior. Aproape de Oceanul Arctic, locuitorii lasa motorul sa mearga pe timp de iarna, caci altfel nu le-ar mai porni masinile. Dincolo de Cercul Polar (aproape o treime din teritoriul statului Alaska), soarele nu rasare niciodata pe timpul iernii. Insa regiunile mai din sud primesc 5-6 ore de lumina cu fiecare rotatie a Pamantului. Temperatura medie din Anchorage din luna februarie este de -4 ˚C, nu e o diferenta mare fata de Minnesota sau Montana. Regiunea de sud-est este udata de ploi in special iarna, dar distanta apropiata de Pacific modereaza temperaturile. Vizitatorii au multe lucruri de vazut in alaska iarna si nu ar trebui sa se teama de vreme.

Autostrada Dalton

Chiar daca nu face parte din Teritoriul salbatic cu adevarat, acest drum este si salbatic si frumos in acelasi timp. De asemenea este si lung si dificil, traversand tundra, paduri boreale si Cercul Polar spre Coasta Nordica si Oceanul Arctic. Mai este cunoscuta ca si Haul Road, autostrada Dalton a fost construita la mijlocul anilor 1970 pentru a asigura accesul pe partea nordica a conductei petroliere. E bine sa ai faruri de schimb si curele, doua de cea mai mare marime, cauciucuri de schimb, lichid de racire, multa apa si hrana, paturi si saci de dormit, e bine sa fie si combustibil de rezerva deoarece sunt putine benzinarii pe aceasta ruta. Ruta spre nord incepe de langa o padure unde pasionatii de pasari au catalogat peste 100 de specii. La kilomtrul 102, drumul traverseaza Yukon River Bridge de 698 m.

Bethel si imprejurimile sale

Vizitatorii raman surprinsi de cat este de mare Bethel. Are o populatie de 6.000-8.000 de locuitori. In Bethel se afla si cel de-al treilea aeroport din cele mai aglomerate din Alaska. Orasul este centrul de transport si de aprovizionare pentru majoritatea regiunii vestice a statului Alaska. In ciuda acestor lucruri, bethel are inca aerul izolat si neamenajat al unei asezari din mijlocul salbaticiei. Unii locuitori ai acestui oras majoritar indigen inca mai poarta costumul traditional al eschimosilor yupik, cum ar fi parka de piele de karibu si mukluk de piele de foca. Pentru a afla despre istoria si cultura contemporana a popoarelor yupik/cupik si dene se poate merge la Yupiit Piciryarait Cultural Center and Museum. Una dintre cele trei galerii are o colectie permanenta de arta si artefacte indigene, iar celelalte doua au expozitii.

 Dillingham si imprejurimile sale

Acest oras are multe de oferit chiar si celor care nu practica pescuitul, servind ca punct de plecare spre anumite zone cu peisaje neatinse de om si multe vietuitoare salbatice. Desi este un oras muncitoresc cu atmosfera utilitarista, orasul Dillingham are de oferit cateva servicii de baza pentru calatori cum ar fi hoteluri, magazine si restaurante. Pentru a arunca o privire asupra orasului modern, trebuie mers spre port unde sute de barci mici de pescuit se inghesuie la debarcadere, bineinteles atunci cand nu sunt scoase la pescuit. Pentru mai multe informatiii despre industrie se intreaba la centrul pentru vizitatori de un tur prin una dintre fabricile de conserve de somon. Sam Fox Museum se axeaza pe istoria locala, in special cea a eschimosilor yupik. Serveste si drept galerie de arta. Vizitatorii pot cumpara fildes sculptat, masti si papusi ale eschimosilor.

Teritoriul salbatic

Dupa standardele celorlate state americane, aceste locuri sunt cu adevarat izolate. Dar Teritoriul salbatic duce notiunea de izolare la un nou nivel. Acesta se refera la ceea ec se afla dincolo de regiunile oarecum accesibile din Alaska. Hogatza. Muntii Kilbuck. Campia. Raul Kogoluktuk. Sleetmute. Marys Igloo. Platinum. Muntele Thunder. Oliktok Point. Diavolul rosu. Shaktoolik. Locuri si sate din salbaticie, de care putini calatori au auzit si pe care chiar si mai putini le-au vazut. Asezarile au 200-300 de locuitori indigeni si poate cativa de etnie diferita care au venit aici sa se izoleze de restul lumii. Acesta este Teritoriul salbatic. Locuitorii din satele de aici folosesc foaret mult ceea ce le ofera natura. Ei vaneaza elani,morse, karibu,iepuri si jderi si culeg fructe de padure si ceapa salbatica. Multi castiga bani ca pescari,pompieri pe timp de vara, ghizi de vanatoare si de pescuit, mineri si muncitori angajati ai statului.

Salbaticie dincolo de salbaticie

 Petrece cateva zile in una din sutele locuri neatinse de civilizatie. Poti inchiria un avion, o barca, un caiac, o pluta sau mergi chiar pe jos, iesi de pe drum si vei descoperi salbaticia. Poti rezerva o cabana publica in Tongass National Forest din sud-est. In felul acesta dimineata te vei trezi padurea umeda si cetoasa, un paradis luxuriant de ferigi, flori si molizi inalti care au diametrul trunchiului mai mare decat inaltimea ta. Oricare va fi zona salbatica pe care alegi s-o vizitezi vei vedea ce caracterizeaza Marele Tinut. Aventureaza-te in Chugach State Park unde, desi aflat apoape de Anchorage, unele varfuri muntoase nu au inca nume.

Munti intinsi si fiorduri inguste

Pentru a vedea vastul teritoriu interior al statului Alaska, porneste din Anchorage spre nord, catre marele Denali National Park. Mai mare decat statul Vertmont, Denali cuprinde vai largi, tundra batuta de vanturi, ghetari si impunatoriii munti Alaska, unde se afla Muntele McKinley, cel mai inalt varf din America de Nord. Pentru o adevarata delectare, fa un tur cu avionul in jurul muntelui. Un alt mod de a petrece o vacanta placuta aici este de a lua feribotul prin Alaska de sud-est pe Canalaul Interior. Acest labirint de insule impadurite, golfuri ferite si ape protejate este o lume in sine. Privelistile splendide atrag o multime de vase de croaziera in timpul verii, dar e mult mai frumos sa iei un feribot obisnuit si sa cobori in diferite porturi pentru o zi sau doua inainte de a urca iar pe feribot. Mai poti petrece cateva zile in orasul de pescari Cordova, unde nu se poate ajunge decat cu o barca sau cu avionul.

O mare parte din Alaska intr-un loc mic

Daca vrei sa vezi cate putin din tot ce are Alaska de oferit, indreapta-te spre sud. Pe autostrada Seward, catre Peninsula Kenai. Aici vei putea sa faci excursii, sa pescuiesti, sa mergi pe rau cu pluta, sa dormi in cort, sa admiri natura salbatica, sa faci canoe si sa te plimbi pe plaja. In Seward viziteaza Alaska SeaLife Center, un muzeu remarcabil si un institut de cercetare in domeniul ecosistemelor marine din acest stat. Exploreaza apoi aceste ecosisteme facand un tur cu barca prin Kenai Fjords National Park, unde vei vedea vulturi cu cap alb, vidre-de-mare, papagali-de-mare si ghetari din care se desprind si se imprastie pe mare blocuri imense de gheata. Pe cealalta parte a peninsulei, poti conduce pana la capatul autostrazii, unde te vei bucura de galerii de arta, muzee si alte minuni din Homer.